Ca-n armata.

N-am facut armata, dar stiu exact cum se simteau cei ce treceau prin aceasta experienta traumatizanta. Am avut o saptamana ocupata, cu probleme de serviciu care nu m-au lasat sa ma ocup si de mine. Plecam dimineata, veneam seara, ma culcam devreme si tot asa. Toata lumea asteapta weekendul pentru a se relaxa si pentru a avea grija si de ei, la fel si eu.

Azi dimineata m-am trezit mai ceva ca soldatii din Irak, sub bombardamentul de batai in calorifer ale nevesti-mii , care duce un razboi cu vecina de deasupra. Nici una nu este "intreaga la minte", mai ales cea de deasupra care este cunoscuta cu antecedente psihice. Asa ca, am fost trezit la 7 dimineata cu un "DREPTI" ca la carte, cu burta goala si cu capul vraiste. Au urmat cateva ore de cosmar in care masina de spalat si-a aratat adevarata fata si anume aia de arma de tortura, parca dorind sa scoata ceva de la mine. E mai nasol decat in puscariile comuniste. Cainele topaia in jurul meu ca gloantele trase dintr-o arma automata, iar televizorul urla ca sirena de companie. Calvar! Nu a durat mult si, de slab ce sunt, am cedat. Si psihic si fizic.

-Va spun totul, domnule comandant! Va spun totul.

Au inceput ametelile, m-a luat cu greata si a urmat o plimbare fortata afara pentru inviorare sau pentru o noua runda din interogatoriu.

"-S-a dus cu sambata mea libera, s-a dus dracului totul!" mi-am spus in minte, repetand intr-una Tatal Nostru, parca dorind sa ma trezesc din acest cosmar.

Armata e armata, prieteni, si nu te poti juca cum vrei tu, asa ca am indurat cu stoicism indicatiile pretioasei neveste care s-a transformat din terorist in asistenta. Au urmat cateva ore de liniste profunda in care zgomotul cel mai tare era produs de picatura de apa calda ce strapungea teava de la calorifer si cadea in oala de la flori. Cand credeam ca am ajuns in Rai, de atata liniste, un prieten m-a readus cu picioarele pe Pamant in speranta ca va gasi un mic ajutor din partea mea. Dar, s-a dovedit ca el avea sa fie cel ce m-a salvat din ghearele incarcerarii, obligandu-ma sa ies afara si sa incerc sa-mi recapat puterile.

Au urmat alte cateva ore de plimbari, in care am incercat s-o recompensez pe cea care astazi a fost si inger si demon. Am mers la cumparaturi, unde m-am ales si eu cu ceva: am capturat steagul inamicului din care, intamplator, s-a confectionat o pereche de chiloti. Pe care, bineinteles, ii port.

Acu`, ma simt mai bine. Inamicu` doarme, cainele lui deasemenea, dar stau cu inima cat un purice in speranta ca ziua se va termina altfel decat a inceput.

0 comentarii: